|
| Mănăstirea Hodoş-Bodrog |
HOME
| Mănăstiri din Arad
| Mănăstirea Hodoş-Bodrog
Dupa o veche traditie, manastirea a luat fiinta în urma descoperirii unei icoane a Maicii Domnului cu Pruncul Iisus. Traditia ne istoriseste cum un taur din turma unui pastor a scos cu coarnele dintr-o movila de pamânt Icoana "facatoare de minuni" a Maicii Domnului, pe acel loc credinciosii construind o bisericuta unde s-a pastrat icoana, acesta fiind doar inceputul manastirii.
Cercetarile arheologice facute în anul 1976 au descoperit în incinta manastirii mai multe vestigii care dovedesc existenta unei asezari monahale pe acest loc înca de la începutul mileniului II.
Denumirea de Hodos vine de la cuvântul slav "hudus" care înseamna: sarbatoresc, maiestos. Traditia precizeaza ca Hodos ar fi fost numele taurului care a descoperit icoana Maicii Domnului. Denumirea de Bodrog vrea sa desemneze locul ei printre ape, denumiri pe care le au si cele doua sate: Bodrogu Vechi si Bodrogu Nou.
Prima atestare documentara cunoscuta, o avem din anul 1177, într-o diploma data de regele Bela al III-lea, în care Manastirea Hodos - Bodrog este mentionata ca având proprietate, fiind nominalizati si vecinii pe care-i avea atunci; dar vechimea ei este cu mult mai mare, dupa cum afirma si unii istorici locali, cum ar fi Ladislau Naghy de Peretsenyi, prietenul lui Gheorghe Sincai, care spune ca în Manastirea Hodosului au locuit, pe vremea ducelui Ahtum, la începutul sec. XI, calugari "greci" de rit rasaritean.
Intr-un alt document din 1216 Manastirea Hodos - Bodrog, sub numele de "Manastirea Ciala" este mentionata în rândul altor manastiri de rit rasaritean apartinând de sistemul monastic teodosian cu centrul la Ierusalim. Numele de "Ciala" i s-a dat ca sa poata fi identificata mai usor din punct de vedere teritorial, manastirea aflându-se la marginea padurii Ciala.
O precizare noua ne ofera un document provenit din anul 1233, prin care Manastirii Hodos i s-a repartizat o cantitate anuala de 1000 de bulgari de sare, care erau transportati din Transilvania pe râul Mures.
Invazia tatara de la 1241 a dat o lovitura puternica sistemului monastic din câmpia Aradului în urma careia multe manastiri existente înainte dispar din izvoarele istorice. Manastirea Hodos - Bodrog a trecut si peste aceasta situatie dificila.
Se pare ca a fost distrusa numai bisericuta manastirii, dar viata monahala a continuat, deoarece exista o mentiune în aceasta privinta într-un document din anul 1278.
Manastirea Hodos - Bodrog îsi va continua activitatea, dar fara a mai avea o biserica reprezentativa, deoarece sinodul latin din anul 1279 a interzis construirea de noi biserici ortodoxe în locul celor distruse de tatari, situatie ce s-a mentinut pâna în a doua jumatate a sec. XIV.
In anul 1326 un document aminteste de voievodul Neagu de Hodos, pe care istoricul Stefan Metes, îl considera un posibil protector al manastirii.
Tinând cont de cercetarile arheologice si de parerile unor istorici, actuala biserica a manastirii, construita în stilul triconc bizantin, dateaza din a doua jumatate a sec. XIV, fiind contemporana cu unele manastiri din Tara Româneasca - Vodita, Tismana, Cozia, precum si cu cea de la Prislopul de Hateg, cu care se aseamana din punct de vedere arhitectonic.
O influenta benefica asupra manastirii a avut-o episcopul Sava Brancovici de la Lipova, unchiul Sfântului Sava, Mitropolitul Ardealului, care, dupa anul 1607, devine al doilea ctitor al manastirii, având legaturi foarte strânse cu calugarii de aici.
In anul 1651 episcopul Sofronie de Lipova si Gyula, îsi muta temporar resedinta la Manastirea Hodos - Bodrog. In 26 decembrie acelasi an, se duce la Moscova, unde îl îndupleca pe marele cneaz sa-i acorde un modest ajutor de 35 ruble si 20 de carti pentru slujba.
Ceea ce este demn de amintit este motivarea pe care o face episcopul Sofronie în cererea catre marele cneaz, scriind ca manastirea Hodos - Bodrog este "în mijlocul turcilor" fiind învechita, cu toate zidurile manastiresti si bisericesti, inclusiv acoperisul bisericii.
Asupra manastirii si asupra Bisericii Ortodoxe în general, au planat diferite amenintari, cum au fost interesele nobilimii maghiare, invazia tatarilor, cotropirea turceasca, din secolul XVII s-a mai adaugat si amenintarea habsburgica, iar din anul 1948 cea comunista.
In anul 1761, generalul Bucow distruge cu tunurile mare parte din biserici si toate manastirile ortodoxe.
Datorita privilegiilor ilirice, Manastirea Hodos - Bodrog a fost salvata de la distrugere, împarateasa Maria Tereza aprobându-i functionarea in 1777, dar limitând numarul de vietuitori la 12 persoane.
In anul 1790 s-a intentionat a se construi un pridvor cu turla la biserica, dar autoritatile de la Viena nu au dat aprobarea necesara, ramânând doar un pridvor neterminat.
In acelasi an s-a tinut Congresul iliric de la Timisoara, convocat de episcopul aradean, la care s-au formulat unele privilegii pentru Manastirea Hodos - Bodrog, printre care s-a permis si înfiintarea unui seminar teologic, care si-a deschis portile în anul 1822.
Manastirea Hodos - Bodrog a avut un rol deosebit la numirea primului episcop ortodox român la Arad, în persoana lui Nestor Ioanovici, fost staret al Manastirii Bezdin, în anul 1829.
Primul staret român al Manastirii Hodos - Bodrog este Grigore Chirilovici, înscaunat în anul 1837, el având meritul de a introduce definitiv limba româna în administrarea manastirii.
In anul 1846, Manastirea Hodos - Bodrog renunta, în favoarea taranilor din Bodrogu Nou, la 52 jugare de pasune.
Evenimentele din 1848-1849 au marcat si manastirea, dar abolirea iobagiei s-a petrecut în Bodrogu Vechi si Bodrogu Nou fara zguduiri, cum s-a întâmplat de exemplu la Pecica si Semlac.
In anul 1854, la 17 martie, autoritatile au dispus ca limba servicilor liturgice sa fie cea româna.
In perioada 1853-1887, sub pastorirea staretului Corneliu Jifcovici, manastirea a traversat o perioada de stagnare din punct de vedere economic.
Din anul 1864 Biserica Ortodoxa Româna din Ardeal îsi dobândeste independenta, prin înfiintarea Mitropoliei Sibiului, care are în componenta sa, ca Eparhie sufragana, si Aradul. Din anul 1887, prin mutarea staretului Corneliu Jifcovici la Manastirea Mesici, Manastirea Hodos - Bodrog a trecut definitiv sub jurisdictia Mitropoliei Sibiului.
Din acest an conducerea manastirii este preluata de episcopul Ioan Metianu, pâna în anul 1895, când îl numeste ca staret, pe Protos. Augustin Hamsea, sub pastorirea caruia s-a reînnoit atât viata spirituala si starea economica a manastirii.
Dupa moartea lui Augustin Hamsea, Manastirea Hodos - Bodrog a intrat sub conducerea directa a episcopului Aradului, Ioan Papp, pâna în anul 1925.
In perioada1925-1935, sub staretia lui Policarp Morusca, viitorul episcop al românilor din America, s-a intensificat lucrarea misionara initiata de episcopul Aradului, Dr. Grigore Comsa.
Manastirea Hodos - Bodrog dupa anul 1948
Dupa instaurarea regimului comunist, în viata si activitatea Manastirii Hodos - Bodrog au intervenit o serie de modificari.
In anul 1948 manastirea a fost deposedata de terenurile agricole, de padure si de utilajele agricole, i s-a luat dreptul de a mentine scoala-orefelinat, unii dintre calugari suferind prin temnitele comuniste.
In urma Decretului 410 din anul 1959, manastirii nu i s-a mai dat posibilitatea de a primi calugari, iar cei care au fost pâna la acea data au fost scosi afara din manastire, ramânând doar trei vietuitori (doi calugari infirmi si un preot celib, pensionar).
Manastirii i-au fost lasate doua hectare de teren, ca zona de protectie, iar cladirile si dependintele au fost folosite pentru interesele C.A.P.-ului din localitate, situatie mentinuta pâna în anul 1962, odata cu venirea la cârma Episcopiei Aradului a actualului patriarh Teoctist Arapasu, care, prin abilitatea care-l caracterizeaza, a reusit sa scoata C.A.P.-ul din incinta manastirii, ocupându-se în mod special de reactivarea manastirii.
A adus aici personal calugaresc, iar în anul 1965, l-a numit ca staret pe Timotei Iftimie, fost spiritual la Seminarul Teologic din Caransebes, cu care a colaborat atât la înviorarea vietii duhovnicesti, cât si la propasirea nevoilor gospodaresti.
Pâna în anul 1976, Manastirea Hodos - Bodrog a functionat cu regim de "gospodarie anexa" a Episcopiei Aradului.
Dupa inundatiile din anul 1970, episopul Teoctist Arapasu a reusit sa sensibilizeze autoritatile comuniste, care au permis ca manastirea sa reprimeasca 5 hectare de pamânt ca zona de protectie, astel încât zona de protectie compusa din teren cladit, curti si gradini sa fie de 10 hectare.
Din anul 1977, fostul episcop Visarion Astileanu, acorda autonomie manastirii. De la aceasta data, sub directa îndrumare a staretului Timotei Iftimie, viata duhovniceasca si gospodareasca a manastirii a prosperat foarte mult.
In anul 1991, in conformitate cu Legea 18, manastirea a fost împroprietarita cu 10 hectare de pamânt arabil si cu 30 hectare de padure, urmând ca, în conformitate cu Legea 169 / 1997, sa i se completeze suprafata agricola pâna la 50 hectare de pamânt arabil.
Dupa moartea staretului Timotei Iftimie, în anul 1991, conducerea manastirii este încredintata Arhim. Nestor Iovan, sub care Manastirea Hodos - Bodrog continua sa înfloreasca.
|
|
| Ştiaţi că? |
Mănăstirea Săraca a fost scoasă la licitaţie?
În anul 1782 autorităţile austriece au scos la licitaţie clădirile Sfintei Mănăstiri Săraca din Timiş. [...]
Citeste mai mult
Colecţie de artă bisericească bănăţeană veche şi o valoroasă colecţie de icoane
O bogată colecţie de artă bisericească bănăţeană veche şi o valoroasă colecţie de icoane este adăpostită de subsolul Catedralei Mitropolitane din Timişoara. [...]
Citeste mai mult
Mănăstirea Hodoş-Bodrog cea mai veche aşezare monastică din România
Mănăstirea Hodoş-Bodrog este cea mai veche aşezare monastică din România, cu viaţă monahală neîntreruptă. [...]
Citeste mai mult
|
 |
|
|
